ʺFiecare sul de pergament dacic va fi arsʺ, a observat Pacalici într-un citat dintr-o replică a lui Traian dată lui Decebal, și m-a întrebat sursa. Printre altele i-am zis lui Pacalici că nici eu nu sunt deacord cu treaba asta, dar nu cred că din același motiv ca el. L-am întrebat dacă noi înțelegem lumea mai bine decât părinții și bunicii noștri, dar nu cred că a ʺînțelesʺ întrebarea. O să dezvolt puțin aici treaba asta ..
Eu speculez aici ceea ce am observat și ceea ce am înțeles eu, din aceste observații. Nu mă interesează dacă cineva e deacord sau nu-i deacord cu speculațiile astea, mă interesează doar dacă ceva încalcă vreo lege a Naturii sau a științei, caz în care vă rog să-mi spuneți. Fiecare observator are un punct de vedere special, care nu este univoc traductibil din punctele de vedere ale altor observatori, așa că e mai dificil de a asculta observațiile și înțelegerile fiecăruia, dar dacă știe că încalc vreo lege prin speculațiile mele, e liber să mă tragă de urechi.
Cum mergi în trecut, înțelegerea lumii nu se bazează numai pe interpretarea logică a ceea ce observi, ci intuiția capată un rol tot mai important. ʺTu crezi în Basme?ʺ ʺCred în ce vreau, că n-am nevoie specială de a crede în ceva!ʺ Dacă prin spațiu-timpul fizic poate zbura nestingherit un Bordan și un anti-Bordan, logic, de ce n-ar găsi cei doi în zborul lor și o Zâna, în poiana cea cu mure, de vorbă cu doi pitici? Dacă tu n-ai ochi să le vezi înseamnă că nimeni nu le vede? A, ție îți trebuie să-ți demonstrez că le-am văzut? Nu cred că s-a născut încă deșteptul ca să demonstreze unui prost că e prost! Iar dacă te apuci de el s-ar putea să te trezești cu prostu-n casă ... la cine ce să demonstrezi, atunci?
Cum am dezvoltat partea logică a interpretării observațiilor, ne-am îndepărtat de partea intuitivă, deși toate simțurile noastre sunt intuitive, nu logice, nu le putem scrie ecuațiile. Tot trecutul nostru este scris pe pergamentul cerului cu cerneala dorului, ce matematician sau fizician îl poate citi, prinde și cântări? Nici unul nu mai are simțurile astea, le sunt atrofiate demult, ca tuturor istoricilor nesimțiți care emit adevăruri despre trecutul poporului ăsta, fără să știe nici peste ce-au trecut ieri. Sau altor nesimțiți care râd retardat de trecutul propriu, de părinții și bunicii lui ..
Deci, cunoașterea înseamnă pe lângă observare și înțelegere, iar înțelegerea nu poate fi completă numai cu dovada palpabilă, materială, ci mai are o manifestare ondulatorie, vibrațională, care nu poate fi percepută, înțeleasă și judecată cu logica. Toată cunoașterea lumii, nu numai a poporului român, e scrisă și încifrată pe ʺhardulʺ Naturii, pe pergamentul cerului cu cerneala lerului, în basme, colinde, doine și balade, în susur de izvoare și glasuri de mioare, că să nu ajungă la ea toți nesimțiții.
Ca să fii complet trebuie să fii un pic și poet, nu numai fizician, ca pe lângă gravitațiile fizice ale materiei să poți accesa și vibrațiile universului, din rima versului, sau simfonia galaxiei din mirajul poeziei. Ca să fii complet ca bărbat trebuie să fii un pic și femeie, să-i simți zvâcnirea caldă când îi deschizi poarta cu cheia, că fără de astea nu poți să fii întreg .. la cap ... adică ești handicapat ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu