Cunoaștere=observare+înțelegere

Cunoaștere nu poate fi completă atâta timp cât nu înțelegem ceea ce observăm, atâta timp cât observatorul este separat de experiment. Dacă observi viața acumulezi doar cunoștințe, fără să înțelegi prea multe din acest experiment. Ca să și înțelegi ceea ce observi trebuie să trăiești experimentul numit viață, să trăiești infinitul clipei, odată cu creația, nu să faci doar poza din tribună. Această trăire, poetică să-i zic, idealistă calificată de unii, dar după mine cea mai realistă, duce la accesul cunoașterii din cele mai adânci vibrații stelare și temporale. 

O floare pentru mulți nu înseamnă decât o floare, nici măcar într-un semn matematic nu i-au găsit loc, dar pentru poet e o poartă după care stă ascunsă o muză, care-i șoptește cuvinte tandre din alte timpuri, îmbrățișări prin anotimpuri, de când eram noi amândoi parfumuri de petale moi. Poetul poate ajunge prin contemplare, pe porți stelare sau găuri solare, de care fizicianul numai a auzit de la alții că e posibil așa ceva în anumite condiții. Care condiții, trebuie să-l asculte pe poet, sau să coboare și el din tribună pe ringul de dans. 

Putem scrie km de formule și ecuații matematice, să vorbim tot timpul numai în coduri și legi de noi stabilite, asta nu înseamnă că am înțeles ceva, fiindcă în Natură nu reprezintă nimic. Că ne ajută pe noi să ne mințim frumos cât suntem de deștepți, asta e altceva. Observarea, și aici includ toată acumularea de cunoștințe, fără înțelegere nu înseamnă cunoaștere. De fapt nu înseamnă nimic! 

În Natură nu o să găsim egalitate, nu doi oameni, nici măcar două frunze, și nu o să găsim nimic din ceea ce am învățat, nici un număr, nici o literă, o să găsim doar ceea ce ne-a învățat Natura. Noi ne putem minți, cu toate artificiile noastre, dar Natura nu o putem, ne-am complicat și am complicat viața după iluzia complexității, pierzând esența, curgerea poeziei și simfoniei universale prin venele noastre. 

Această lipsă de înțelegere a profunzimilor ne-a îndepărtat de noi, de rădăcinile și originile noastre, plutind acum în derivă pe-ale rătăcirii valuri.