Nu tare-mi place nici Pleșu, nici Puric, dar mi-a plăcut o replică a lui Pleșu adresată lui Puric, că ʺd-nul Puric citează mai mult decât citeșteʺ. Nu tare am de gând să-mi pierd timpul cu cititul, că n-am ce face cu el, n-am de ce să citez pe nimeni. Am aruncat pe alte topice ideea cu ʺobservația și înțelegereaʺ, dar nu a pescuit-o nimeni, de acolo a pornit ideea unui topic separat cu locul și rostul omului în Univers.
E bine că se ʺizoleazăʺ de înțelegerea profundă a Naturii sub povara trufiei, a propriilor creații, sub așa zisul progres civilizator care apasă greu asupra lumii contemporane? Am mai scris eu, dacă am renunțat la simplitate, cinste și omenie, ce-am avut cu bunul simț?
Nu zic întoarcere, și nici oprire, ci creștere deplină și firească. Ce înseamnă progres? Înseamnă dezvoltare, înseamnă creştere din sâmburele generator al fiinţei, înseamnă, în limita superioară, înflorire. Să ajungi să-ţi exprimi esenţa, aceasta este scopul superiorităţii tale de om. Asta e Natura, iar omul e copia fidelă, nu o poate renega orice ar face!
A ajuns omul pentru om o mare necunoscută, fiecare izolat în propriul univers, în neputință de a pătrunde în ființa celuilalt. Ca să fiu mai clar, am câteva repere a ceea ce a însemnat omul tradițional acum 100 de ani, să zic, ceea ce e acum în satul românesc, ce a mai rămas din el, și ce înseamnă omul așa zis modern, al orașelor noastre. Îmi e suficient ca trasez graficul evoluției ʺobservației și înțelegeriiʺ, cu predicții destul de precise spre viitor. Poți avea toată biblioteca lumii în cap, dacă nu înțelegi nimic din ea ești cel mult un papagal, care citează km.
Știința și tehnica modernă, incontestabile cuceriri ale epocii moderne, au schimbat întreaga viziune de viață a omului. Trufia este una din cele mai de seamă consecințe morale ale acestei viziuni. Trufia este o atrofiere a măsurii şi a bunului simț, este sentimentul preţuirii fără limită a fiinţei noastre. De aceea fiece ins în parte se simte deţinătorul adevărului şi se crede centrul lumii. Individul a ajuns un univers închis, conservat în propriile cutii.
Nu cer aprobarea nimănui pentru speculațile astea, că o să fie greu de acceptat, și imposibil de înțeles pentru toți, fiindcă pentru a înțelege trebuie să fii parte activă în experiment, nu numai spectator, să trăiești odată cu experimentul. Asta am făcut noi, ne-am rezervat loc în tribună de unde ne place să aplaudăm și să huiduim, am lăsat traiul și mălaiul Naturii, pentru o viață .. moartă.
E bine că se ʺizoleazăʺ de înțelegerea profundă a Naturii sub povara trufiei, a propriilor creații, sub așa zisul progres civilizator care apasă greu asupra lumii contemporane? Am mai scris eu, dacă am renunțat la simplitate, cinste și omenie, ce-am avut cu bunul simț?
Nu zic întoarcere, și nici oprire, ci creștere deplină și firească. Ce înseamnă progres? Înseamnă dezvoltare, înseamnă creştere din sâmburele generator al fiinţei, înseamnă, în limita superioară, înflorire. Să ajungi să-ţi exprimi esenţa, aceasta este scopul superiorităţii tale de om. Asta e Natura, iar omul e copia fidelă, nu o poate renega orice ar face!
A ajuns omul pentru om o mare necunoscută, fiecare izolat în propriul univers, în neputință de a pătrunde în ființa celuilalt. Ca să fiu mai clar, am câteva repere a ceea ce a însemnat omul tradițional acum 100 de ani, să zic, ceea ce e acum în satul românesc, ce a mai rămas din el, și ce înseamnă omul așa zis modern, al orașelor noastre. Îmi e suficient ca trasez graficul evoluției ʺobservației și înțelegeriiʺ, cu predicții destul de precise spre viitor. Poți avea toată biblioteca lumii în cap, dacă nu înțelegi nimic din ea ești cel mult un papagal, care citează km.
Știința și tehnica modernă, incontestabile cuceriri ale epocii moderne, au schimbat întreaga viziune de viață a omului. Trufia este una din cele mai de seamă consecințe morale ale acestei viziuni. Trufia este o atrofiere a măsurii şi a bunului simț, este sentimentul preţuirii fără limită a fiinţei noastre. De aceea fiece ins în parte se simte deţinătorul adevărului şi se crede centrul lumii. Individul a ajuns un univers închis, conservat în propriile cutii.
Nu cer aprobarea nimănui pentru speculațile astea, că o să fie greu de acceptat, și imposibil de înțeles pentru toți, fiindcă pentru a înțelege trebuie să fii parte activă în experiment, nu numai spectator, să trăiești odată cu experimentul. Asta am făcut noi, ne-am rezervat loc în tribună de unde ne place să aplaudăm și să huiduim, am lăsat traiul și mălaiul Naturii, pentru o viață .. moartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu